1 2 4 5 6 7 9 10

Povestea lor

Sebastian Faragau - La venirea mea pe acest plan am primit un vehicul...

La venirea mea pe acest plan am primit un vehicul, corpul fizic si doua cuvinte dupa care sa ma strige ce-i din jur si eu sa stiu ca se refera la mine si anume Sebastian Faragau, si de la astea am pornit. Nu stiam ce inseamna natiuni, limbi, religii, culorii ale pielii, stiam doar ca ma iubesc in totalitatea mea si am curaj sa cer, sa caut orice doresc, eram eu insumi, unic si iubeam asta. Nimic nu ma misca din asta, nu ma intrebam ce e fericirea nici nu o cautam. Nu ma comapram cu altii, nu cunosteam complexe de inferioritate. Traiam raiul pe pamant, desi nu stiam asta. Cu timpul am inceput sa invat prin imitare si auzeam "sfaturi" despre cum sa fiu, cum sa nu fiu, ce sa devin si ce sa nu devin. Mai intati de la parinti, apoi au venit invatatoarea, profesorii chair si preotii. Din dorinta de a fi acceptat am inceptu sa iau aceste sfaturi si sa ma acomodez cu ele. Astfel m-am zbatut multi ani in valtoarea sablaonelor si conditionarilor societatii, multe erau lucrurile pe care le faceam altfel decat cum simteam, incet, incet am devenit scalv pribeag ascultator si obedient care nu mai stia incotro s-o apuce, de ce este aici si cea mai arzatoare intebare: cine esti tu? Si cand orice sens de a mai traii a disparut, s-a petrecut ceva, am ajuns la o rascurce de drumuri am reintalnit un vechi prieten si am ales sa fac o cotitura (oportunitate ce eu mi-o planuisem inainte sa cunosc acest corp fizic desi nu stiam asta la momentu ei) si astfel sprijinit de acest prieten care mi-a si devenit maestru si alti prieteni, am inceput sa merg pe aceasta raza de lumina numita cunoastere de sine. Si iata-ma aici si acum bucurandu-ma de viata vietii si de aceste surse de cunoastere update-ata la zilele noastre, ce nu are pret ci doar o valoare inestimabila. Indopati-va de cunoastere si cand e prea mult, stati, digerati, cereti explicatii si ajutor daca e nevoie, toate astea sunt pentru voi. This is my story...

Razvan Mot - Era o perioadă când sufeream de aşa-zisul “miserupism” şi...

Motto: "Trecutul nu mai există aşa că nu vă mai agăţaţi de el!"
Dar văd că unii sunt insistenţi aşa că voi răscoli puţin prin trecut…
Dacă aţi început să citiţi aceste rânduri pot să bănuiesc că vreţi să aflaţi câte ceva despre mine. Voi puncta strict pe schimbarea majoră din viaţa mea, deoarece până atunci avusesem o viaţă obişnuită, fără prea multe ieşiri din tipar. Această schimbare în bine a venit, paradoxal, printr-un accident de maşină.
Era o perioadă când sufeream de aşa-zisul “miserupism” şi nu aveam un echilibru în sufletul meu: suferinţe în dragoste, lipsa realizărilor pe plan material etc. Toate aceste lucruri au luat amploare şi am ajuns binenţeles în punctul în care mi-am luat o “palmă” de la viaţă. Se spune că schimbările majore apar din 7 în 7 ani (un sfert din ciclul lui Saturn) şi că atunci e bine să luăm cele mai inţelepte decizii. Evident că nu ştiam atunci acest lucru şi nici măcar nu îmi păsa chiar dacă îl auzeam. Deoarece “dormeam” şi nu eram în stare să iau o decizie cu privire la modul meu de viaţă, mi s-a dat “trezirea” la realitate. Aşadar, în octombrie 2006, în apropierea vârstei de 21 de ani (7x3), am suferit un accident de maşină din care m-am ales cu o dublă fractură de femur, cu o noapte de comă, în care li s-a transmis părinţilor mei să se aştepte la orice şi, binenţeles cu vinovăţia conform legii, pentru accidentul respectiv, care a avut mai multe victime. În maşină erau încă 3 prieteni, din care unul a fost şi el rănit destul de grav. Şi pentru el s-a dat trezirea în acel moment. El este şi cel care avea să îmi deschidă ochii cu privire la viaţă şi la planul spiritual, deşi nu putea concepe acest lucru pe atunci.
După acest episod lucrurile s-au pus la punct în aşa fel încât toată lumea a primit o nouă şansă de a arăta ce a învăţat în urma acestui eveniment. În ceea ce mă priveşte, am început să citesc şi să mă interesez cât mai mult de planul spiritual, şi încet-încet Existenţa a avut grijă să mă pună pe picioare. În câteva luni am putut să joc din nou fotbal, una din marile mele bucurii. Apoi, am primit un loc de muncă perfect pentru mine, o iubită ideală şi un grup de prieteni unde mă simt acasă. Nu vreau să mă laud sau să influenţez pe cineva, vreau doar să împărtăşesc această experienţă de viaţă, lăsându-vă pe voi să trageţi concluziile. Oricum, aceasta nu este o reţetă de urmat. Suferinţele au fost foarte mari şi chiar nu v-aş sfătui să alegeţi această variantă, în cazul în care viaţa voastră se aseamănă cu aceea pe care o aveam eu înainte de accident. Sfatul meu ar fi să nu vă complaceţi într-un stil de viaţă în care vă pierdeţi şi ajungeţi să nu mai ştiţi cine sunteţi cu adevărat. Încercaţi să trăiţi în prezent, aici şi acum, cât mai conştient posibil, şi să luaţi cât mai repede decizii. Nu le mai amânaţi la nesfârşit, pentru că s-ar putea să nu mai depindă de voi..

Georgiana Cartis - Oamenii care cred ca stiu totul si ca se cunosc perfect...

Oamenii care cred ca stiu totul si ca se cunosc perfect sunt cei care isi fac cel mai mult rau... o spun din experienta. Viata mea in urma cu 3 ani era guvernata de o minte care era perfectionata 12 ore pe zi prin invatat, observat, analiza si critica, nici un sentiment nu era lasat sa isi spuna cuvantul, pentru ca era dovada de slabiciune. Tratam oamenii ca si cum toti cei din jurul meu sunt imperfecti si au nevoie de mine sa ii ajut sa atinga perfectiunea. Rece si calculata, stiam tot timpul ce sa spun ca sa fiu sigura ca am zguduit destul de violent omul, si ca dupa ce ma intalneste va spune despre mine ca sunt desteapta, culta, increzuta si ca nu ma misca nimic. Vroiam sa stiu tot, pentru ca vedeam in cunoastere putere, si in necunoastere slabiciune. Defapt, reprimasem atatea sentimente care au adus lacrimi, incat imi era frica sa imi dau voie sa simt ceva, pentru simplul fapt ca vedeam in fiecare emotie un prilej de a fi ranita. Toti oamenii care arata duri in exterior sunt defapt niste oameni calzi si sesibili, dar care au ales sa ascunda acest lucru pentru a se proteja, exact cum o broasca testoasa si-a pus o carapace peste miezul sau moale, exact asa mi-am construit si eu o armura. Frica mea de a nu suferi era atat de mare incat nu puteam sa ma deschid nimanui. Pana intr-o zi....
Viata mea s-a aranjat asa incat m-a pus in fata unor oameni care erau deja perfecti, erau absolut perfecti in imperfectiunea lor. Prima mea discutie cu omul care acum imi este maestru spiritual m-a tulburat profund. La fiecare cuvant pe care il spuneam, el imi oferea un paradox care imi reducea mintea la tacere, fiecare afirmatie logica venita din partea mea era urmata de o una care sfida orice logica din partea lui. Toate lucrurile sfidau logica mea rationala si concreta, insa ceva din mine vibra la fiecare cuvant absurd venit din gura lui...parca imi ignora mintea. Defapt, asta si facea...el vorbea sufletului meu, nu mintii mele. Am descoperit atunci un gol imens in mine, pe care eu incercam sa il umplu cu tot felul de cunostinte ale stiintelor planului fizic, desi acestea nu il umpleau deloc, ba mai mult, il faceau tot mai mare si mai evident. Am vazut in acel moment ce anume lipsea din integritatea mea, si am simtit o sete imensa de a descoperi ceea ce pana atunci ignorasem cu desavarsire.
Calea descoperirii de sine nu este una lina si fara obstacole; nu cunosc pe nimeni care sa fi ajuns la desavarsire fara sacrificii, fara sa munceasca, fara sa consume energie in a vedea inutilitatea utilului. Cei care spun ca nu au timp, ca sunt ocupati, ca au multe pe cap, ca sunt prea batrani sau prea nescoliti, sunt doar niste fricosi care nu vor cu adevarat sa se descopere, care nu au simtit gustul adevarului.
In momentul in care eu am luat decizia de a ma vedea cu adevarat, de a descoperi ce si cine sunt, toate portile mi s-au deschis in fata. Eram studenta la facultatea de medicina din Cluj, ceea ce se traduce prin invatat, invatat si iar invatat. In momentul in care am inceput cercetarea pe plan spiritual, ajunsesem sa dorm 3-4 ore pe noapte, si totusi, nu eram deloc obosita, energia o aveam din planurile mai subtile. Chiar daca dormeam putin, nu a trecut o zi fara sa caut ceea ce pierdusem in timp prin spalarea de creier pe care noi o numim adaptare la societate, iar descoperirile, emotiile, linistea, armonia pe care le-am recuperat prin amintire au facut uitate toate eforturile.
Oamenii inteleg prin “toate usile vi se deschid” punerea adevarului la picioarele lor, ei cred ca e de-ajuns sa spuna “vreau sa stiu cine sunt” si cineva vine si le toarna in cap toata cunoasterea, le ofera toata experienta si le ridica valul de pe ochi in timp ce ei isi continua viata de pana atunci. Cu siguranta NU! Ajutorul vine in alte feluri; apuca-te si cauta si vei primi raspunsuri, persevereaza si universul iti va pune la dispozitie toate mijloacele pentru cautarea ta, si cand vei ajunge la tine insuti, tot universul va sarbatori odata cu tine!
Poti sa iti traiesti viata inconstient si nemultumit, si intrebadu-te in fiecare moment de ce ti se intampla toate lucrurile si vei deveni un frustrat sau poti sa te cunosti pe tine insuti si sa te bucuri de fiecare eveniment pe care ti-l ofera viata, fiecare emotie, fiecare zbor de fluture si sa vezi beatitudinea pretutindeni, si in fiecare om. Este doar alegerea ta!

Sergiu Sim - Prizonier al propriilor mele limitari si incatusat de imaginea...

Prizonier al propriilor mele limitari si incatusat de imaginea de sine, am inceput sa ii copiez pe ceilalti pentru a fi “original”, sa intru in randul societatii, sa fiu bine privit si primit de oameni. Viata mea era un bal mascat, plin de masti pe care eu le afisam pentru a primi atentia si aprecierea celorlalti. Astfel am devenit o individualitate de carton pe care le permiteam celorlalti sa isi puna parerile, identificandu-ma cu ele. Eram strain de propria mea fiinta, si singurul lucru pe care il cunoasteam era iluzia ca sunt eu insumi. Pe atunci eram obez si nu imi suportam corpul fizic, fiindca nu imi permiteam sa traiesc deziluzia ca nu sunt perfect. Desi eram un papagal colorat de ceilalti, aripile mele erau frante si nu stiam zbura, fiindca eram prins in colivia societatii si nu credeam ca pot iesi vreodata de-acolo. Atentia era hrana care ma tinea in viata, iar in lipsa ei eram ciopartit de frustrare. Aveam chipul de lut, si le permiteam tuturor sa-l modeleze. Aveam desigur multe calitati: Eram un bun gropar pe atunci, fiindca sapam mereu in trecut, incercand sa schimb tot ceea ce nu a fost bine. De asemenea eram si un bun pictor fiindca incercam sa pictez un viitor fabulos. Insa in mine exista o prapastie pe marginea careia am ajuns in urma cu cativa ani. Era golul meu interior, si vocea care m-a strigat neincetat. Nu vedeam decat malul pe care traisem ani de zile, si un gol imens dincolo de care era doar tacere. De atunci viata mea a devenit o cautare. Atunci a aparut pentru prima oara intrebarea “Cine esti tu?”. Am vazut toti acei ani in care m-am mintit, in care am trait in iluzie, si am varsat primele lacrimi de multumire pentru sansa de a cunoaste cine sunt. M-am aruncat in acel gol, sustinut de o persoana care azi imi este maestru. Defapt astfel ne-am reintalnit cu adevarat, desi ne cunosteam de cand eram in scutece.
Viata mea a devenit o furtuna de foc, iar in mijlocul furtunii eram eu, privind fiecare parte din mine care se prefacea in scrum. Am pierdut tot ceea ce nu mi-a apartinut vreodata, si am dobandit ceea ce nu a fost niciodata separat de mine.
Traim sub efectul anestezic al sigurantei ca ziua de maine vine oricum, insa eu va zic voua, tot ceea ce se poate petrece se petrece acum. Ieri a trecut, maine nu a venit, iar azi esti prea ocupat?…Iti repari trecutul si iti cladesti viitorul, insa prezentul cine il mai traieste?
Nu caut sa fiu un puritan purtand cravata respectului, si nici un cunoscator al teoriei spirituale, nu caut nimic, sunt un nimeni si imi este de ajuns. Viata nu trebuie cunoscuta, ea trebuie celebrata, te astept si pe tine!

Adina - Universul poate sa comunice cu noi in foarte multe feluri...

Universul poate sa comunice cu noi in foarte multe feluri. El ne transmite mesaje cu privire la “planul nostru”, nu trebuie decat sa fim receptivi si el ne trimite semnele de care avem nevoie sa construim acest puzzle. Asa cum “nimic nu este intamplator” si in cazul meu mesajele si-au facut aparitia inca din adolescenta, cand au inceput primele mele experiente cu “lumea nevazuta”. In general era vorba despre premonitii, déjà vu-uri, vise si trairi neobisnuite care incepeau sa-mi raspunda la intrebarea pe care toti am avut-o macar o data in viata: “Oare nu exista ceva mai mult decat ceea ce se vede?”. Entuziasmata si motivata de ceea ce descopeream am inceput sa-mi consum energia din ce in ce mai mult cu aceste lucruri. Eram pretutindeni, numai in prezent nu. Nu mai stiam care lucruri se intamplau cu adevarat si care nu. Deveneam din ce in ce mai absenta si nu vorbeam cu nimeni despre ceea ce traiam, incercand sa descopar singura ce se intampla.
Intr-o noapte m-am trezit brusc dintr-un vis, in care imi spunea cineva ca trebuie sa ma trezesc. Eram la tara, unde este atat de intuneric incat nu-ti poti vedea mana in fata ochilor, insa in bezna aceea am vazut o umbra, care semana foarte bine cu ceea ce numim Moarte (manta neagra cu gluga). Era un paradox, nu puteam intelege cum pot sa vad o umbra in intuneric, uitandu-ma mai bine am vazut cum ea lumina in acel intuneric. La inceput am incercat sa gasesc explicatii logice si sa caut de unde poate sa vina acea umbra; m-am sters la ochi sa vad daca nu este ceva ce eu mi-am imaginat si in momentul acela forma ei initiala s-a schimbat. Ea statea aplecata peste pat, iar apoi se ridicase si statea in picioare. Am stat si m-am uitat la ea si simteam ca si ea ma priveste (chiar daca nu-i vedeam privirea). Avand nevoie de o confirmare ca ceea ce ce vad eu este real, am incercat s-o trezesc pe verisoara mea care dormea cu mine in pat. In momentul in care am trezit-o entitatea prezenta a plecat, insa felul in care a plecat mi-a confirmat ca ceea ce am vazut eu era cat se poate de real. A doua zi am primit vestea ca matusa mea, mama verisoarei mele, murise.
Aceasta experienta m-a facut sa-mi fie frica de tot, nu mai puteam sa dorm, eram speriata de orice lucru si nu puteam sa vorbesc cu nimeni, pentru ca nu credeam ca cineva va intelege sau ma va crede.
Totul pana in ziua in care am intalnit persoana care urma sa devina maestrul meu. Ne-am intalnit la un suc si am discutat despre multe lucruri, fara insa sa-i povestesc experienta mea. Dupa acea discutie mi-a spus ca o sa-mi dea sa citesc ceva, la care el lucrase de ceva timp. Eram foarte entuziasmata sa aflu ce anume pentru ca mi-a placut foarte mult intalnirea si discutiile noastre. Dupa o saptamana mi-a trimis prin prietenul meu un rezumat care se numea: “Omul negru a venit“. Am ramas surprinsa si din nou mi s-a facut frica de toate aceste lucruri. L-am pus deoparte, fara sa am curajul sa citesc nici macar o fraza; nu stiam de ce a ales sa-mi dea exact asta sa citesc, cum ar fi putut el sa stie prin ce am trecut si de ce imi era frica? Insa “de ce ti-e frica nu scapi” si asa cum visele si premonitiile mele mi-au aratat calea de inceput si de data aceea ele m-au ajutat sa imi fac curajul sa mai vorbesc cu persoana respectiva si in cele din urma sa si citesc acel rezumat, care m-a ajutat enorm de mult sa realizez ca spaima mea venea din frica de a a parasi ceea ce eu cunoasteam pana atunci. M-am hotarat sa merg pe acest drum si cu cat inaintam mai mult cu atat realizam ca temerile mele dispareau, fara insa sa fac nimic cu privire la ele. Pur si simplu traiam cat mai mult “aici si acum” fiind constienta ca: “ceea ce dau, aia primesc” si ca “fiecare primeste ce merita” si astfel, am reusit sa-mi gasesc echilibrul launtric, sa-mi transcend temerile si sa vad ca tot ceea ce pana atunci mi se pareau a fi necazuri, erau de fapt niste binecuvantari deghizate.
Astazi nu pot decat sa multumesc Existentei pentru tot ceea ce traiesc si sa fiu recunoscatoare pentru tot ceea ce sunt si totodata sa va transmit din proprie experienta ca numai iesind din ceea ce cunoasteti puteti sa deveniti cei mai buni prieteni cu necunoscutul. Va doresc sa aveti curajul sa faceti acest lucru in ciuda tuturor temerilor voastre, iar cand veti face acest pas Existenta va va imbratisa.

Calin Merge - Viata mea a inceput cu sportul practicat de la varsta...

Viata mea a inceput cu sportul practicat de la varsta de 7 ani. Desi era un sport frumos, a ajuns sa nu mai imi placa, deoarece nu suportam violenta si oamenii din jurul meu care faceau misto unii de altii si se laudau care e mai bun. Ciudat este ca o data cu trecerea timpului eu am devenit exact ca si cei din jurul meu: batjocoritor, dur, violent, betiv etc. Cu timpul beam atat de mult, incat nu mai stiam ce fac, eram cuprins de toate lucrurile materiale din jurul meu si consideram ca “imi traiesc viata”. In sfarsit eram in centrul atentiei, exact cum vroiam demult. Ma luam dupa toata lumea. Oricine zicea ceva, o luam de buna, nu aveam o parere si ajutam diferite persoane doar ca sa mi se multumeasca si sa fiu apreciat, sperand mereu la o eticheta de "baiat bun”. La urma au aparut si dezamagirile datorate atasamentului meu fata de persoanele din jur. Nu puteam obtine nici cum ceea ce vroiam, desi, consideram ca nu cer mult. Imi doream o persoana care sa tina la mine si sa ma iubeasca (desigur habar n-aveam ce inseamna iubire). Toate relatiile mele au fost o dezamagire, doar ca eu nu invatam niciodata din ele. Mereu dadeam vina pe cineva, dar nu si pe mine, considerandu-ma mereu nevinovat. Aceste dezamagiri m-au impins spre multe nopti pierdute prin oras, bauturi, aventuri de o noapte si nimic mai mult. Desigur, eu nu imi dadeam seama ca aveam o frica ascunsa, iar ca sa nu ma atasez, imi bateam joc de fiecare persoana din viata mea, profitam de toata lumea si ma razbunam pentru tot ceea ce pateam. Ajutam numai pentru a fi recompensat. O luasem razna, nu ma mai interesa nimic, devenisem exact ceea ce nu-mi doream la inceput: violent, betiv, prefacut, batjocoritor. Dupa multi ani de frustrari, a aparut in viata mea o fata speciala. Avea ceva ce n-am mai intalnit la nimeni. Faptul ca nu o puteam avea langa mine, pentru ca stia ce fel de om sunt, m-a atras si mai tare la ea. Nu mi-o puteam scoate din cap. Vroiam de multe ori sa renunt pentru ca vedeam ca nu exista sanse. Cine se uita la un betiv, violent? Insa, fata aceasta a aparut in viata mea cu scopul de a-mi arata ca exista ceva mai mult decat ceea ce vad eu. Desigur mi-a fost greu sa cred, cand mi-a spus ca este practicanta reiki si cand mi-a povestit despre ea si prietenii ei. I-am zis ceea ce cred ca i-ar fi spus majoritatea persoanelor: “tu esti nebuna, fata”. Dar eu fiind o persoana foarte curioasa, am zis ca vreau sa vad totusi despre ce e vorba, plus ca ma interesa foarte mult persoana ei. Prezenta sa ma facea sa ma simt detasat de vechile obiceiuri. Cand eram langa ea nu mai simteam nevoia sa beau, eram alt om. In fine, fata aceasta si prietenii ei mi-au aratat un alt mod de existenta, mi-au aratat ca sunt mai bun de atat, ca nu se rezolva nimic cu bautura, cu multe femei, bani si multe altele dupa care oamenii tanjesc si o numesc “fericire, distractie”(printre acei oameni numarandu-ma si eu). Eram doar o copie a celor din jurul meu, faceam tot ce faceau ei, fie ca vroiam fie ca nu, eram marioneta tuturor, dar eu credeam ca sunt prieten cu toti. Traiam in trecutul meu deprimant, trecutul care m-a ranit atat de mult, dar nu imi dadusem seama ca de fapt eu eram singurul vinovat pentru tot ce se intamplase in viata mea. Faptul ca am fost dezamagit de multe persoane, m-a impins la razbunare, "le plateam cu aceasi moneda”, dar in final, tot eu eram cel care suferea din pricina aceasta, pentru ca ce dai, aia primesti. Am facut rau, rau am primit, am inselat, am profitat, exact asta am primit in schimb.
Acum am invatat sa apreciez tot ce am langa mine, m-am lasat de sport pentru ca nu imi placea anturajul si nu ma simteam deloc bine cand trebuia sa calc in sala aceea. Ambitiile mele erau foarte mari, dar nu le puteam atinge pentru ca, de fapt, nu meritam asta. Nu imi mai placea nimic din ce faceam, simteam ca nu era de mine, nu era pentru mine, nu ma simteam EU. Astfel ca, dupa 15 ani de sport am renuntat sa mai practic si sa mai sper sa ajung acolo sus, la “glorie”.
Am renuntat la alcool, dandu-mi seama ca nu am nevoie de acesta pentru a fi fericit. Bautura doar te face sa uiti pe moment de “problemele” pe care le ai, dar dimineata cand te trezesti, ai aceleasi probleme si o iei de la capat. Daca nu ne rezolvam problemele aici si acum, nu o vom face niciodata, pentru ca ele raman acolo, printate in constiinta noastra. Nu trebuie sa scapam de ele, sa le reprimam, sa fugim de ele, pentru ca asta inseamna amanare. Trebuie sa le privim atent si sa le transcendem. Eu spuneam: ”azi e rau, maine va fi mai bine”. Si nu, nu a fost mai bine, fiti siguri de asta. Azi e rau, maine e si mai rau. Intr-adevar, nimic nu e rau in viata noastra, dar spunem asta pentru ca nu ne indeplinim niciodata mofturile. Oricare dintre noi isi poate gasi fericirea, dar nu cautand-o, maine sau saptamana viitoare, nici ieri, ci Aici si Acum.
Eu unul mi-am gasit-o, datorita unei persoane careia ii datorez totul, dar in acelasi timp, nu ii datorez nimic. Ii ofer tot sprijinul si iubirea mea, incercand sa nu transform aceste sentimente in atasament, deoarece, acesta nu duce decat la certuri, gelozii, incapatanare, competitie, dorinta de dominare, si mai apoi la despartire. Sfatul meu este sa traiti viata aici si acum, apreciati tot ceea ce sunteti si bucurati-va de tot ce aveti in jurul vostru, de persoana iubita, de persoanele dragi voua, pentru ca maine nu stiti ce va fi. Privind in trecut si invatand din tot ce ati facut pana acum, veti putea schimba anumite principii de viata, dar in primul rand trebuie sa ajungeti sa va cunoasteti si sa va apreciati pe voi insiva, dupa care, cred eu, veti fi capabili sa va recunoasteti in ceilalti.
Le multumesc prietenilor mei pentru ajutorul lor, mi-au schimbat viata in totalitate. Am invatat cine sunt si ce caut in lumea asta, am invatat sa fiu fericit cu mine insumi, dar si sa am un comportament adecvat, fara violenta, duritate si fara sa batjocoresc persoanele din jurul meu. Fiecare dintre noi are oportunitatea de a face asta.

Bogdan Negrau - Prin aceste randuri va voi transmite tot ceea ce simt...

Prin aceste randuri va voi transmite tot ceea ce simt in fiecare zi de cand cunosc ca exista mai mult decat ceea ce se vede si se atinge, existenta fiind mult mai vasta decat o putem noi percepe.
Povestea mea pe plan spiritual incepe putin mai ciudat si anume, intalnind o persoana, acolo unde te astepti mai putin: la o sala de dans! Aceasta persoana (maestrul meu) s-a bagat repede sub pielea mea si a ajuns sa imi devina o foarte buna prietena.
Dupa multe discutii interminabile in masina, in fata blocului, despre tot ceea inseamna entitati, reincarnare, demoni, vise, relatii, cauzele spirituale ale bolilor, etc, m-am decis ca vreau si eu sa merg pe acest drum.
Intervenind teama de necunoscut si de o ,,schimbare majora” in viata mea, am renuntat pentru o perioada la cercetarea mea spirituala, dar am avut langa mine persoane care m-au adus cu ,,picioarele pe pamant”.
Renuntand la tot ceea ce inseamna trecut, am ales sa ma arunc in necunoscut fara sa ma mai uit in spate si am descoperit adevarata viata, cu toate frumusetile si misterele ei, pe care le-am ignorat total inainte! Totul a constat intr-un pic de curaj, un salt spre incredere!
Am invatat sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, am reusit sa apreciez viata asa cum este ea, PERFECTA, traind Aici si Acum alaturi de persoanele remarcabile de langa mine. Prin intermediul lor am reusit sa transform vechiul Dody, cel plin de fite, mai mereu in oras, complexat de cum arata, ingrijorat, axat numai pe partea materiala, in noul Dody, optimist, mereu cu zambetul pe buze, fericit si multumit cu hotararea cerurilor.
Va doresc sa cunoasteti si voi frumusetile vietii in adevarata lor esenta!! Totul consta in a avea putin curaj!!!

Valentin Salamon - Si eu ma aflu printre cei care au luat asa zisa “palma“...

Doar cand e randul tau!
Si eu ma aflu printre cei care au luat asa zisa “palma“ de la viata, acea palma care vine datorita unui comportament inconstient. Inca din adolescenta am fost atras de subiecte religioase si spirituale doar ca simteam ca nu pot sa inteleg perfect ceea ce citeam, simteam ca exista ceva ce ma tine legat si nu imi da voie sa percep cum trebuie informatia. Insa in adancul meu am simtit ca exista mai mult, doar ca nu stiam unde sa caut, iar lanturile societatii ma tineau strans legat, nepermitandu-mi sa-mi iau zborul. Insa a venit ziua in care mi-am cunoscut maestrul spiritual, si toate acele lanturi s-au rupt. E o placere sa treci prin stadiul de discipol, sa inveti cum este, sa evoluezi spiritual, sa fii rupt de planul material, care te tine incatusat, sa inveti sa apreciezi tot ceea ce primesti in fiecare clipa de la viata.
Oricum mai devreme sau mai tarziu toti vom fi nevoiti sa ne trezim deoarce avem o datorie fata de noi insine, fata de Divinitatea din noi. Toti ne tragem din acelasi plan spiritual, din acelasi Tot si chiar daca nu suntem constienti de asta, mai devreme sau mai tarziu tot va trebui sa dam socoteala pentru gandurile, emotiile si faptele noastre. La un moment dat, cand vom face un salt spre credinta, acest plan va fi vizibil, iar noi ii vom acorda atentia care i se cuvine.
Cand oamenii vor realiza ca sunt tinuti cu ochii inchisi de catre societate, care de fapt este doar o Iluzie, o masa de oameni care o formeaza, atunci vor putea sa traiasca in Societate, dar sa nu apartina Societatii.
So there is just one road, we all have only one way. We are born with it, we all know it, we just need to feel it someday and turn around from all the dramma and feel the love that it's everywhere. Only Love can Change this Blind world , Only love can Change You.

Marius Vasile (Rico) - Va propun sa parcurgem impreuna calatoria Eului meu...

Va propun sa parcurgem impreuna calatoria Eului meu, trecand prin fiecare etapa experimentata. Nu stiu de la care etapa am pornit in aceasta calatorie, stiu doar unde sunt acum.
A fost odata un copil, cu vise specifice copilariei, dorindu-si sa devina o persoana populara, o persoana respectata de cei din jur si de cei care inca nu erau in jurul sau, o persoana de temut as spune, stiind ca fetelor le-ar fi placut un baiat smecher, independent, sigur pe el..A trecut un timp si am reusit, aparent, sa obtin ce mi-am propus. Am savurat aceasta perioada ajungand la un moment dat sa vad, ca nu faceam decat sa-i imit pe altii, iar ceea ce am reusit sa obtin, nu era ceea ce aveam nevoie. Am inteles aceste lucruri si am mers mai departe in calatoria mea spre necunoscut, intalnind astfel, un nou anturaj, o noua lume, o alta distractie, o alta fatada…in acest anturaj am ajuns la o petrecere, unde dupa cateva ore atmosfera a inceput sa se incinga, cu ajutorul drogurilor. La primul meu contact cu drogurile, am fost socat, mi-am dat seama ca ele iti creeaza iluzia unei realitati frumoase, pozitive. Ma gandeam cum de nu am apelat la droguri mai devreme, mai ales ca reusisera sa-mi induca o stare de euforie nemaiintalnita de mine pana atunci. Am crezut ca asta era ceea ce cautam. Am trait aceasta experienta cativa ani si care am reusit sa observ si sa inteleg destul de multe lucruri, care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum. Abia mai tarziu…am realizat ca eram dependent de droguri si ca de fapt eu ma refugiam in acea stare de inconstienta, o stare in care eu incercam sa-mi ascund durerea, frustrarile si nemultumirile acumulate cu sarguinta pana atunci. Am realizat apoi, ca eu sunt doar o franghie, iar de-a lungul vietii mele, pe acea franghie, am atarnat fel si fel de greutati. Sub povara lor, franghia s-a rupt si atunci am realizat ca ma aflu la o rascruce de drumuri si ca trebuie sa aleg : sa repar acea franghie si sa continui sa atarn de ea greutatile mele din viata sau sa pun o franghie noua de care sa nu mai atarn nimic, bineinteles cu riscul de a pierde tot ce acumulasem pe franghia veche. Trebuia sa incerc si altceva. Mi-am zis : am facut tot ce mi-am dorit intotdeauna, am incercat tot ceea ce am considerat ca-mi face bine, dar acum am datoria fata de mine insumi, sa experimentez, sa descopar si alte posibilitati, pe care pana atunci nu le observasem, chiar daca acest lucru ar insemna sa pierd totul. Am parasit astfel, tot ceea ce imi era cunoscut si am descoperit ca datorita trecutului meu, am devenit ceea ce sunt. N-am ajuns singur aici, caci dorinta de a ma lansa spre necunoscut, m-a adus la oportunitatea de a intalni oameni care sa ma insoteasca in calatoria mea. Iar acum, vreau sa va spun, ca viata mea se defineste printr-un singur cuvant : Enthusiasm. Daca ar fi sa dau un sfat celor care au curajul sa porneasca pe acest drum, as spune : faceti tot ceea ce va doriti, dar fiti multumiti de alegerile pe care le-ati facut si fiti multumiti cu ce veti primi dupa. Daca ati ales o viata, fiti multumiti de ea, daca nu sunteti, schimbati-o, atat de simplu e. Noi ca oameni, daca ne-am creeat oportunitatea de a ne naste si a trai aici si acum, avem si responsabilitatea, macar fata de noi insine, sa fim fericiti. Cred ca e un afront adus existentei, ca noi sa fim nefericiti chiar si pentru o secunda. Dar, e alegerea voastra so…be happy there’s nothing to be sad for......
Apropo, I really really really love what I become and it’s all perfect , we are the imperfect ones if we can’t see it. And we should do something to see.

Livia Mihelea - Aveam 21 de ani si o mare agitatie in mintea mea si...

Aveam 21 de ani si o mare agitatie in mintea mea si in viata mea, trecusem printr-o experienta care poate pentru altcineva nu ar parea mare lucru, dar pentru mine a fost foarte dureroasa , experienta care a reprezentat atat o prapastie pentru mine, cat si puntea de deasupra ei. A reprezentat o prapastie pentru mine deoarece a insemnat ruperea de prietenii cei mai apropiati, de care eram foarte atasata, lucru care m-a facut sa sufar foarte tare, dar a reprezentat si o punte pentru ca datorita faptului ca ramasesem singura am inceput sa ma apropii tot mai mult de o prietena , care initiata fiind, a inceput sa imi vorbeasca despre planul spiritual, despre Reiki. Prin intermediul ei am ajuns mai apoi sa-I cunosc pe cel care mi-a devenit maestru si pe cei care imi sunt nu doar prieteni ci mult mai mult decat atat, sunt oamenii alaturi de care si cu ajutorul carora am trecut prin atatea experiente care m-au ajutat sa ma cunosc pe mine si sa-mi schimb total modul de viata. Mi se pare amuzant acum felul in care existenta m-a rupt pur si simplu de unde eram si m-a adus in mijlocul unor oameni care discutau despre cunoastere de sine, ego, nivel de constiinta, corpuri subtile, etc., lucruri despre care nu mai auzisem pana atunci in viata aceasta, dar care parca se lipeau, pur si simplu, de mine de fiecare data cand le ascultam. Datorita faptului ca rezonam cu informatiile respective si datorita dorintei de a cunoaste in permanenta lucruri noi , caracteristica unui varsator am simtit ca asta trebuie sa fac si eu, sa cercetez, sa aflu si eu despre toate lucrurile acelea cu care cei din grup erau atat de familiari, despre care ei discutau cu atata usurinta, care erau modul lor de viata. Asa am inceput prin a cere rezumate pentru citit pe care le parcurgeam pe ascuns in camera atunci cand colega mea de apartament lipsea, pentru ca mi-era teama ca aceasta va fi impotriva lucrurilor pe care le citeam, in privinta carora eu nu aveam nici un dubiu ca sunt adevarate. Astfel citind si asistand la discutiile din grup am inceput sa ma intreb pentru prima oara CINE SUNT EU? ,am inceput sa ma indoiesc pentru prima oara de modul in care eram obisnuita sa traiesc, de actiunile mele, de personalitatea prea puternica pe care ma straduisem sa mi-o creez, de faptul ca ma consideram in masura sa-i critic pe ceilalti ca si cum numai viziunea mea despre cum ar trebui sa se intample lucrurile ar fi corecta si toti ceilalti ar fi niste prosti , de faptul ca eram o perfectionista si o idealista observand defectele tuturor, mai putin pe ale mele si considerand intotdeauna ca problema este a celuilalt, de faptul ca incercam sa par superioara celorlalti, prin faptul ca eram o conformista si o moralista, incercand sa-mi ascund astfel lipsa de incredere in mine si dependenta fata de parerea celorlalti. Am inteles abia in momentul in care mi-am facut astrograma natala si mi-am aflat greseala vietii trecute si lectia mea de viata de ce anume manifestam toate acele aspecte si cat de multe am de transformat la mine, in ciuda ideii de falsa perfectiune pe care o aveam despre mine. Am inteles atunci si motivul pentru care aveam nevoie de initiere si de o persoana care sa ma ajute sa-mi indrept, pentru prima oara, atentia spre mine si sa devin constienta de acele aspecte de care nu mai aveam nevoie pe drumul pe care porneam si care daca as fi continuat sa le manifest m-ar fi impiedicat sa ma cunosc pe mine si sa-mi fac lectia de viata. Initierea a fost o poarta extraordinara pentru mine, intrucat pot acum sa afirm ca stiu cine sunt si ca am dobandit libertatea de a fi eu si pentru ca existenta mi-a rasplatit tot efortul pe care eu l-am facut in acest sens, oferindu-mi in tot acest timp experiente dintre cele mai alese alaturi de niste oameni pentru care oricine ar fi recunoscator sa-i aiba alaturi!

Jeanina - Dumnezeu exista deja, tot ce trebuie sa faci este sa...

Dumnezeu exista deja, tot ce trebuie sa faci este sa devii constient de El. Daca nu iti deschizi inima in fata Lui, El nu va intra in ea, caci nu doreste sa iti incalce liberu arbitru. Incalcandu-l, te-ar distruge, dar El te protejeaza. De aceea , daca spui nu , El nu va intra in fiinta ta. Daca pe usa ta scrie ca nimeni nu poate intra fara permisiunea ta, El va astepta pur si simplu. Nici macar nu iti va cere permisiunea caci si acest lucru ar insemna o interferenta cu libertatea ta. De aceea aproape nimeni nu ii simte prezenta. El le ofera oamenilor o libertate totala care le permite acestora pana si negarea divinitatii dar cu asumarea responsabilitatii.
… numai primul pas e greu, mai departe calatoria e simpla…e o vorba care spune ca primul pas e aproape intreaga calatorie… Viata este un pelerinaj extraordinar de frumos, e o provocare in a te gasi pe Tine Insuti, insa numai pentru aceia care sunt pregatiti sa caute…
Calatoria mea in a incepe sa-mi descopar samanta divina a inceput prin realizarea devenirii mele ca discipol a maestrei pe care o aveam in preajma, imi placea compania ei si nu stiam ca de fapt pe noi ne lega o relatie karmica si ce avea sa urmeze…
Mereu am crezut ca exista mult mai mult decat putem vedea cu ochiul liber… pana sa pasesc pe aceasta cale nu era noapte fara sa am vreun vis, premonitii, cu sau fara inteles pentru mine. Inainte sa moara mama si bunica mea, am visat 2 cruci negre, una mica si una mai mare, de un negru de m-au durut ochii cand am privit-o chiar trezindu-ma cu ochii iritati… in 2 saptamani a murit mama mea si apoi la 6 luni si bunica mea… sau visam ceva care in scurt timp se intampla… dar cum bine stim ca exista si partea intunecata a universului la un moment dat “ma vizita” un spirit cu infatisare masculina care mereu isi facea aparenta invaluit de un aer rece… puteam sa imi fac cruce sau sa zic orice rugaciune ca nu disparea. In acea perioada “credeam” in manipularea preotilor care nu au facut nimic inafara de a-mi da sa citesc la canoane care mai de care si sa ma faca ,,pacatoasa caci daca am asemenea vise , inseamna ca sunt foarte pacatoasa si ca mama mea a murit in locul meu …” Ganditi-va cum se simte un copil care si-a pierdut mama cand i se spune asa ceva ?!
Toata invinuirea cumplita ce au implatat-o in mintea si inima mea au disparut doar in momentul cand doi maestri minunati , mi-au spus ca fiecare avem karma noastra si fiecare e responsabil pentru ce primeste, chiar si clipa mortii sale…
Fiind semnul sufletului singuratic care se retrage din mai multe relatii neimplinite, dar care mi-au adus cunoasterea experientei de care aveam nevoie si nu regret absolut nimic, am inceput sa discut cu vecina mea in preajma careia ma simteam foarte linistita, pur si simplu ma hraneam din energia ei luminoasa fara sa imi dau seama… Apoi a venit momentul cand la indemnul ei am mers sa imi fac astrograma vietii deoarece eu il acuzam pe Dumnezeu pentru tot ce patesc… astrograma m-a ajutat sa ma trezesc din somnul latent in care eram si sa ma bucur de viata , asa cum e ea cu urcusuri si coborasuri dar cu siguranta care isi au rostul in evolutia noastra…
Din momentul initierii mele si pornirea cu alte ganduri, sentimente si vointe , mi s-a luminat viata si am constientizat ce frumoase daruri primim noi de la Existenta cand mergem pe calea noastra …Tot ce avem nevoie noi detinem deja , trebuie doar sa devenim constienti de comoara divina. Eu ce mai pot face e sa ii multumesc Existentei ca mi-a dat sansa sa ma trezesc si sa constientizez cine si de ce sunt Aici…
Iubirea si meditatia sunt doua aripi care se echilibreaza una pe cealalta, iar voi va dezvoltati intre cele doua. Iubirea nu face altceva decat sa daruiasca si nu cere nimic pentru sine, ea fiind primul factor care permite accesul la eternitate.
Indemnul meu e sa nu mai sacrificati ziua de azi…nu mai traiti in ziua de maine . Ceea ce vine este ziua de azi dar voi o sacrificati pentru ziua de maine care nu e nicaieri… Traiti Aici si Acum!!! Fara a va gandi la viitor .Noi am fost nascuti din Spiritul divin. Incepeti sa traiti, sa va cunoasteti si sa va iubiti!

Georgiana - Drumul spre cunoasterea sinelui meu a inceput intr-o...

Drumul spre cunoasterea sinelui meu a inceput intr-o perioada in care desi credeam ca ma cunosc nu stiam cu adevarat cine sunt,eram atat de implicata in tot cea ce era in exteriorul meu incat nu mai puteam sa stiu cu adevarat cine sunt sau sa imi ascult vocea interioara.La varsta de 16 ani am avut parte de prima discutie despre planul spiritual si puterea pe care o avem noi de a fi sanatosi atat fizic cat si psihic si fericiti fara a avea nevoie de nimic exterior noua .Acea discutie mi s-a parut fascinanta si simteam nevoia sa aflu mai multe dar,pe vremea aceea imi era prea frica sa fac ceva pentru mine,sau mai bine spus nu stiam ca pot sa fac ceva pentru mine ,eram controlata de parintii mei,de anturaj si credeam ca ei sunt tot ce conteaza,ca parerea lor este cea mai importanta.In acea perioada pentru mine cel mai important lucru era trupa de dans din care faceam parte,simteam ca acolo este locul meu si ca trebuie sa fac totul pentru a putea ramane in continuare alaturi de acei oameni,aceala fiind singurul loc unde credeam ca pot sa fac ceva pentru a fi remarcata si placuta de ceilalti.Dar cand locul meu nu a mai fost acolo,existenta a avut grija sa plec pentru a putea realiza ca exista mult mai mult decat antrenamnte si concunsuri sau certurile continue cu parintii din cauza timpului petrecut la antrenamente sau banii de care aveam nevoie pentru a continua.Asadar la scurt timp a urmat facultatea unde am incercat sa ma imprietenesc cu cat mai multa lume,sa fac cat mai multe activitati,totul pentru a putea fugi de problemele de acasa,bineineles asta consta in a petrece cat mai mult timp cu cei pe care ii consideram ca fiind prieteni mei prin cluburi si mai mereu inconstienta ca viata imi scapa printre degete,ca ma abatusem de la drumul pe care eul meu si l-a propus la venirea in acest plan fizic.Desi simteam ca ceva lipseste nu stiam ce,incercam sa ma bucur de viata cum stiam la vremea aceea ca se poate dar bineinteles ca nu stiam ce inseamna cu adevarat a te bucura de viata,asta pana intr-o zi cand m-am reintalnit cu un fost coleg de trupa.In acea zi nu ma simteam bine iar el m-a intrebat ce se intampla cu mine,am inceput sa ii povestesc, iar el mi-a explicat ca de noi depinde sa fim bine,fericiti si impliniti.Deoarece discutia mi s-a parut interesanta l-am rugat sa ne intalnim sa mai vorbim,asa ca , in acea dupamasa ne-am intalnit la un ceai si el mi-a povestit desprep lanul spiritual,cat de mult l-a ajutat pe el astrograma,astfel deschizandu-mi poarta spre acest drum.Ajunsa acasa de la acea intalnire nu imi venea sa cred ca,aveam rezolvarea la toate problemele care erau in viata mea.Am inceput sa ma documentez si sa aflu cat mai multe despre ceea ce vorbisem cu el,mi-a recomandat un blog unde puteam gasi tot ce aveam eu nevoie,eram atat de nerabdatoare sa aflu mai multe incat toata noapte am citit informatiile gasite acolo pe care le priveam ca fiind o comoara recent descoperita.Urmatoarea zi am vorbit din nou cu el si i-am spus ca m-am hotarat(lucru cam greu pentru o balanta:)) si ca vreau astrograma,ma saturasem sa trec prin acelasi probleme si drame in fiecare zi si vroiam sa fac ceva pentru mine.Acesta a fost doar inceputul,dupa prima astrograma (cea natala) am aflat scopul pentru care am venit eu in aceasta viata,motivul pentru care s-au intamplat atatea lucruri pana la acea varsta si ce puteam sa fac pentru a ma descoperi pe mine cu adevarat.Dupa ce am aflat toate aceste lucruri am fost putin confuza deoarece nu intelegeam despre ce era vorba cu adevarat in acele informati,dar cu ajutorul celui care urma sa imi fie maestru am reusit sa vad clar despre ce era vorba.Intelegand faptul ca eu sunt singura care ma pot ajuta pe mine iar mai apoi pe cei din jurul meu am hotarat sa merg pe acest drum si spun ca a fost cea mai buna decizie pe care am luat-o in viata mea.De atunci invat in fiecare zi din experientele mele si a celor din jurul meu,ma bucur de existenta oamenilor minunati care sunt prezenti in viata si sunt recunoascatoare ca mi-am gasit drumul in acest plan.Pot doar sa multumesc existentei ca m-a ajutat sa imi gasesc drumul si odata cu el zeci de personae minunate ,ele devenind o parte importanta din viata mea si ajutandu-ma sa inteleg bucuria de a fi initiat,de a putea fi mereu eu cea adevarat fara a trebui sa ma ascund sau sa imi reprim emotiile.Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa aveti curajul de a va trezi din starea de amorteala in care va aflati ,de a va bucura de fiecare clipa si de a trai la maxim fiecare moment si experientele prin care treceti.Va doresc sa nu va doriti nimic,deoarece totul de intampla exact cum trebuie sa se intample si fiecare clipa din viata noastra in acest plan fizic are importnata ei,nu exista experienta buna sau rea,totul este in funtie de noi,din tot ceea ce se intampla in acest plan avem de invatat.Drumul pe care eul nostru si l-a propus in momentul in care am venit in acest plan nu este tot timpul usor, dar sa nu uitam ca noi ne-am propus tot ceea ce avem de facut si de invatat in aceasta viata dar alegerea ne apartine la fiecare pas,putem sa traim si sa ne bucuram cu adevarat de viata sau sa lasam viata sa treaca pe langa noi.Deci cu putin curaj si vointa se poate afla si patrunde drumul propus la venirea in acest plan.
“ Cele mai importante doua zile din viata sunt,cea in care te-ai nascut si cea in care ai aflat de ce!”

Dragos - Cel mai mare secret al vietii este faptul ca viata reprezinta...

Cel mai mare secret al vietii este faptul ca viata reprezinta un dar. Tot ceea ce ne inconjoara in aceasta viata, reprezinta niste daruri, depinde de noi ce facem cu aceste ele; ni se dau pentru a ne bucura de ele, nu pentru a ne ingreuna viata. Noi mereu amanam prezentul inlocuindu-l cu un viitor incert si nu ne mai bucuram de ceea ce avem aici si acum, ingreunandu-ne astfel viata.
Calatoria mea in aceasta viata a inceput in urma cu 24 de ani. Multi dintre noi suntem crescuti intr-un anumit mediu si automat avem anumite perspective asupra vietii. Eu de mic am fost invatat ca trebuie sa fii cel mai bun in toate, sa acumulezi cat mai multa apreciere, prestigiu, note bune, sa faci cat mai multe facultati daca se poate, sa fii respectat de catre ceilalti si sa iesi in evidenta. Pot sa spun ca eram o persoana foarte egoista si ca tot timpul faceam anumite lucruri doar ca sa primesc ceva in schimb, nu le faceam din placere doar ca sa ii ajut pe ceilalti. Eram o persoana careia ii placea sa se afirme cu ceea ce are, sa se laude, sa fiu deasupra celorlalti si tot timpul cautam lucruri noi si situatii noi, ca sa le arat eu cine sunt. Intr-o oarecare masura in subconstientul meu stiam ca ceea ce fac nu este ok, dar in aelasi timpul egoul meu se simtea extraordinar, insa am avut cateva experiente care s-au sfarsit destul de urat, dar asta tot nu m-a facut sa schimb ceva. Aveam o relatie, care la inceput, bineinteles, ca orice relatie a fost foarte buna, totul mergea cum imi doream si nimic nu ma putea intrista. Insa, cu timpul, relatia s-a cam stricat, au aparut certuri din orice lucruri marunte. Pentru mine era foarte importanta relatia, fiind si foarte atasat, asa ca mi-am pus anumite semne de intrebare. Ca o paranteza, in perioada aceea am intalnit cateva persoane care mi-au prezentat niste idei de genul: noi suntem singurii responsabili pentru ceea ce ni se intampla, ne putem vindeca singuri, avem o lectie de viata, exista reincarnare, etc. In gandul meu era ceva de genul "WTF….ce ati baut frate, ce ati fumat???" Intr-o oarecare masura imi bateam joc de ei, si-mi spuneam "ce prostii sunt astea?" Stiam ca nu exista decat Dumnezeu, care ne rasplateste dupa faptele noastre si ca nu e posibil sa ne putem vindeca fara medicamente, mai ales pentru ca eu eram intr-o oarecare masura dependent de ele, deoarece in ficare vara si toamna, eram maxim de racit si numai injectiile si medicamentele ma salvau. Odata, mergand la fotbal cu aceste persoane, am cazut si m-am lovit foarte superficial, si atunci am zis hai sa vad daca astia chiar au dreptate. Le-am spus ca ma doare foarte tare mana, desi nu aveam nimic, dar eram foarte curios, deoarece auzisem de la ei, ca fac tratamente prin lumina si ca sunt initiati Reiki si din curiozitatea mea de copil prost le-am cerut sa imi faca un tratament, sa vad daca simt ceva sau daca se intampla ceva, iar rezultatul a fost… un mare nimic, pentru ca eu nu aveam nimic la mana si in plus eu nu eram cu adevarat interesat de acele lucruri, doar curios la modul foarte superfcial, ca de fiecare data de altfel. Deseori incepeam multe lucruri si nu terminam nimic. A mai trecut ceva timp de atunci, iar intr-o zi am ajuns sa port o discutie cu o persoana care, odata aparuta in viata mea, m-a schimbat total si a avut un impact urias asupra conceptiilor mele reusind sa daramne tot ceea ce era stricat din mine, evident avand si ajutorul meu. Asadar ma intalnesc cu el chiar in momentul in care viata mea mergea din rau in mai rau, iar dupa cum va spuneam in randurile de mai sus, eram intr-o relatie, care ajunsese la un punct foarte critic, aproape in fiecare zi intre noi era o runda de box in cuvinte. Nu am mai suportat certurile respective si m-am hotarat sa mai incerc o data, lasand la o parte toata neincrederea mea in acele lucruri. In urma discutiei am fost facut constient de multe greseli pe care eu le faceam cu privire la partener si la ceilalti, faptul ca imi impuneam punctul de vedere si ca nu ascultam nimic din ce venea de la altii, eu stiam cel mai bine cum stau lucrurile, iar perspectiva mea asupra vietii era foarte limitata, asadar mi-am dat seama in acele momente, ca tot ceea ce se intampla mi se datoreaza mie, si ca toate situatiile din viata noastra sunt acolo doar pentru a ne atrage atentia ,ca drumul nostru nu merge in directia pe care noi am stabilit-o la inceputul vietii noastre. Am rezonat cu toata discutia, am lasat egoul la o parte si din acel moment mi-am schimbat radical perspectia asupra vietii. In urma acestei intalniri, mi s-a spus si despre astrograma si am decis sa incerc sa vad cu ce ma poate ajute. informatiile venite m-au pus cu fata la zid, si in plus a fost o dovada foarte importanta pentru increderea mea in persoana respectiva prin simplul fapt ca acea astrograma m-a descris perfect, parca era viata mea in cuvinte spusa de o persoana total noua, care nu stia multe lucruri despre mine. Si asa a inceput drumul meu in aceasta calatorie extraordinara dintr-o simpla ignoranta, care mai apoi s-a transformat intr-o profunda intelegere a vietii si a tot ceea ce ne inconjara. La inceput mi-am dat seama ca suntem niste calatori prin aceasta lume si ca trebuie sa devenim constienti de planul karmic pe care il avem si sa intelegem ca nimic din ceea ce se afla in exteriorul nostru nu trebuie identificat cu noi, ele sunt doar niste daruri de care trebuie sa ne folosim si care trebuie sa apara pentru a ne ajuta sa trecem prin anumite experiente din care noi sa evoluam si sa ne dezvoltam nivelul de cunoastere.
Le multumesc din toata inima mea acestor persoane care mi-au arata o noua viziune asupra vietii si care mi-au aratat care e destinatia mea si ce plan mi-am facut eu inainte sa vin in aceasta lume, le multumesc pentru ca au fost acolo, si au stiut cat, cum si in ce moment sa imi fie alaturi si cand sa ma trezeasca. Acestea fiind spuse, nu va spun ce sa faceti, nu va impun nimic, doar va pot sfatui sa va folositi de lucrurile efemere, sa nu va atasati de ele si sa constientizati ca ati venit in aceasta lume cu mainile goale si ca la fel veti pleca din ea. Stabiliti legaturi cu toata lumea, dar pastrati-va libertatea si permiteti-le si celorlalti sa fie lberi, nu incercati sa dominati pe nimeni, dar nici nu va lasati dominati de altii, FITI VOI INSIVA , pentru ca acest lucru e de ajuns.

Ramona Busila - Nu am negat nicio secunda faptul ca nu ar exista ceva mai mult...

Nu am negat nicio secunda faptul ca nu ar exista ceva mult mai mult decat suntem noi capabili sa percepem cu ochii nostril, totusi poate varsta sau curiozitatea destul de mica in a afla mai multe lucruri, m-a facut sa ezit putin in a “lua legatura” cu planul spiritual. Nu a durat prea mult timp, deoarece incepeam sa imi dau seama de multe lucruri si sa fac legaturi intre ele, astfel incat a inceput si povestea mea la care va invit sa luati parte…
Angrenata in “de-ale varstei”, caci aveam 17 ani, viata mea arata cam asa: scoala-prieteni-cluburi si parinti… cui ii pasa ca ei oricum nu ma inteleg, nu? Reuseam sa le fac pe toate, adica sa si invat, sa si ies in oras, sa imi fac timp si pentru prieteni, astfel incat lucrurile mergeau bine; aveam tot ce o adolescenta isi putea dori. Imi doream mereu sa fiu prima la scoala, sa fiu apreciata, sa am un oarecare statut si imi reusea tot timpul. Conta sa ies cu cat mai multe persoane, indiferent daca le cunosteam sau nu, doar ca sa fiu populara si din nou, sa am un statut in randul oamenilor. Mai aveam momente in care imi dadeam seama cat de superficiale sunt lucrurile pe care le fac, dar alegeam sa ma fac ca nu le vad sau poate erau doar niste tresariri…
Lucrurile au inceput sa nu mai mearga atat de bine, ma imbolnaveam destul de des, aveam probleme cu parintii mei, astfel consider ca era momentul sa fac ceva. Mi-am intalnit maestrul in viata de zi cu zi, care, pentru inceput, mi-a devenit una dintre cele mai bune prietene. Ii povesteam tot ce mi se intampla, iar ea imi oferea perspectiva ei asupra lucrurilor. Cum ziceam, nu negam nicio secunda faptul ca ar exista lucrurile de care imi spunea ea, dar parca totusi imi pasa mult mai mult sa continui sa fac tot aceleasi lucruri. Undeva, in interiorul meu, am stiut tot timpul ca tot ceea ce imi spunea ea era adevarat, dar asta insemna sa las toate lucrurile “mele” deoparte si atunci nu vroiam sa fac asta. Incet incet, incepeam sa experimentez pe propria mea piele tot ceea ce ea imi spunea, imi aminteam ce vorbeam si incercam sa aplic in viata mea si am devenit mai interesata de aceasta parte “nevazuta” a lucrurilor. Imi dadeam seama ca sunt singura responsabila pentru tot ceea ce mi se intampla, atat in relatia cu parintii mei, cat si in relatie cu iubitul/prietenii… parca incepeau sa mi se deschida ochii in multe privinte. Vedeam ca daca ma imbolnavesc mi se atragea atentia cu privire la faptul ca trebuia sa dau mai multa importanta emotiilor mele, manifestarilor mele si atitudinilor mele cu privire la mine si la ceilalti si daca si fac ceva cu privire la ceea ce am constientizat, corpul meu reactioneaza si se vindeca.
In momentul in care am simtit ca intr-adevar aceste lucruri sunt pentru mine si nu e intamplator faptul ca le-am intalnit in viata mea, am luat decizia sa aduc la lumina planul spiritual in fiinta mea. Astfel, am renuntat la tot ceea ce era vechi fara niciun fel de moment in care sa ma uit in spate. Ma consider norocoasa, caci de atunci, au aparut persoane cu o alta calitate in viata mea si lucrurile din jurul meu s-au schimbat considerabil.
Tot ce pot sa va transmit este sa nu amanati, sa fiti atenti la voi si sa incercati sa percepeti lumea cu alti ochi. Va invit si pe voi sa imbratisati necunoscutul si fiti siguri ca existenta va va rasplati.

Madalina Ioana - As putea sa spun ca de mica am considerat religia ca fiind foarte...

As putea sa spun ca de mica am considerat religia ca fiind foarte importanta pentru mine. Mi-am ghidat mereu viata în funcție de principiile și dogmele religioase. Partea trista este ca oricât as fi încercat sa fiu un exemplu, sa urmez aceste principii religioase nu reușeam, iar cine spune ca a reușit e un mincinos. Religia prin structura ei de acum creează în om mai multe frustrari ca orice altceva. M-am opus cu vehementa la tot ceea ce era "interzis" de Biblie, pana când într-o zi, am cunoscut niste oameni care mi-au oferit o perspectiva noua asupra acestor lucruri. Perspectiva cu care nu eram de acord în prima instanta, pur și simplu eram atât de indoctrinata, încât nu puteam sa concept ca Dumnezeu, asa cum îl vedeam eu sus în cer, nu exista. Ca Dumnezeu e defapt existenta în toată splendoarea ei. Nu e cineva care sta sus pe un scaun cu un toiag în mana și care te judeca, contabilizandu-ti faptele bune și pe cele rele. Fiind un Dumnezeu egoist care are nevoie de lauda și de iubirea ta, iar dacă nu i te supui o sa ajungi în iad. Aceasta religie e cea mai mare farsa făcută omului. Mi-era greu sa înțeleg și conceptul de reincarnare, pe care îl percepeam ca un fel de reciclare a sufletelor. Încet încet auzind tot mai multe lucruri despre reincarnare am început sa rezonez cu aceste informații și au început sa facă parte din viata mea. Prima data când auzit aceste informații am simțit ca am de ales intre a continua cu ce știam pana atunci sau a începe un capitol nou și bineînțeles am continuat cu cele vechi. Dar existenta are atâta răbdare după fiecare încât mi-a oferit 3 coincidente care sa ma facă sa vad ceea ce e defapt important pentru mine. În tot acest timp prietenul meu,din acea perioada, de care eram foarte atașată, nu a acceptat pentru nicio secunda ceea ce eu incepeam sa devin, așadar a urmat sa ne despărțim. Mi-a fost foarte greu sa vad ca respingea principiile cu care eu rezonez asa de mult ,dar o data ce mi-am dat seama de acest lucru, ne-am despărțit. A fost o perioada grea, dar o perioada care m-a învățat foarte multe. Așadar, acum nu îmi rămâne decât sa ma bucur de ceea ce am devenit și sa continui ceea ce mi-am propus în aceasta călătorie numita viata.

Adelina - Exista momente in viata noastra cand cautam anumite raspunsuri...

Exista momente in viata noastra cand cautam anumite raspunsuri, cand incercam sa ne dam seama care ne este rolul, misiunea, pentru ce am venit in acest corp fizic, de ce suntem noi si nu altcineva in locul nostru, insa aceste intrebari nu pot primi raspunsuri clare din partea celorlalti. Putem primi sfaturi, directii, experiente, dar nimeni nu va reusi sa ne ofere un raspuns clar. In asemenea momente ar trebui sa inceapa cautarea, dorinta de a cunoaste, de a intelege si de a ne schimba viata. De mici copii, suntem invatati sa avem standarde, sa fim ambitiosi, sa fim moralisti, traditionalisti si dependeti de parerea celorlati, sa nu luam o decizie fara sa ne gandim cum vom parea in fata celor din jur, sa fim tot timpul primii in orice, sa fim cei mai buni in ceea ce facem nu pentru a-i ajuta pe ceilalti, ci pentru a avea un statut, un beneficiu propriu.Problema este ca nimeni nu te avertizeaza insa ca, aceste lucruri nu vor umple golul interior pe care il simti atunci cand realizezi ca toate acestea nu inseamna nimic. Toate aceste lucuri sunt efemere, insa noi le dam o importanta exagerata, le lasam sa ajunga la noi si sa ne indeparteze de lucrurile cu adevarat importante si anume interiorul si fiinta noastra.Cautam toate raspunsurile in exterior, cand ele asteapta sa fie descoperite in interior.
In acest mod am trait pana la varsta de 18 ani, cand impinsa de situatiile in care eram pusa si de suferinta adusa odata cu acestea, sa caut ce se afla dincolo de ele. Eram genul de persoana care avea incredere neconditionata in toti cei din jur, credeam ca fiecare persoana care se comporta frumos o face fara sa ceara ceva in schimb, dadeam bani oricui avea nevoie, crezand ca asa ii ajut, credeam ca toti vin la mine cu intentii bune, insa toti incercau sa profite de naivitatea si imaturitatea mea. Faceam sport pe atunci, eram mai tot timpul pe scena, in atentia celorlalti, toata lumea ma lauda, lucru care imi placea, incercam tot timpul sa ies in evidenta si reuseam cu brio, credeam ca pot face orice si pot trece peste toate cu acesta incredere, insa viata mi-a arata ca de fapt nu stiu nimic, ca de fapt eu nu am incredere in mine, ci eram parerea altora despre mine,ca sunt superficiala, ca nu vad realitatea decat prin ochii mintii, ca tot ce am incercat sa fac a fost sa traiesc fara sa imi asum responsabilitatea pentru ceea ce fac si ca cei pe care credeam ca ii cunosc nu au facut decat sa ma manipuleze prin cuvinte frumoase in schimbul a ceea ce aveau nevoie. Am invatat cu greu lectia ca nimeni nu face ceva neconditionat, ca intentiile celorlalti sunt de fapt altele decat ti se arata si ca orice ajutor pe care il oferi se poate interpreta in alte moduri decat eram eu constienta.Pe atunci insa nu stiam principul de atragi ceea ce esti. Nu eram constienta ca de fapt nevoia mea de atentie si dorinta exagerata de a-i ajuta pe ceilalti pentru a fi apreciata, atragea astfel de situatii si oameni.
Aveam multe probleme de sanatate si eram dependenta de medicamente si de tot ceea ce se putea lua pentru a ma putea vindeca, insa la un moment dat nici acestea nu-si mai faceau efectul asteptat. Am ajuns la doctor spunandu-mi ca voi avea de suferit daca nu ma voi opera, deoarece eram destul de sensibila in zona gatului si ca i se parea ca prezint simptomele unei persoane care ar avea probleme cu glanda tiroida.In acea zi parca totul lua sfarsit in viata mea si chiar imi doream sa se intample ceva sa ies din situatia respectiva.Dorinta mea s-a indeplinit, fiindu-mi prezentate cauzele spirituale ale bolilor de o persoana care cunostea foarte bine aceste lucuri si care m-a ajutat sa fac un prim pas pe acest drum. Am incercat dupa acea exprienta sa aflu mai multe si sa caut din nou sa-mi raspund la acele intrebari care zaceau in mine de cand am venit in acest corp fizic.Unele mi le-am primit dintr-o astrograma pe care cu greu am acceptat sa o fac, din frica de a ma vedea asa cum sunt,dar persoana care mi-a prezentat aceasta astrograma era un om extraordinar care cunostea toate lucrurile pe care noi nu le vedem cu ochii fizici si care stia cum sa te ajute sa te cauti atunci cand tu nu te gaseai. Dupa toate acestea am inteles ca pot sa ma ajut si singura, ca pot sa fiu responsabila de tot ceea ce sunt, ca pot sa ma vindec de toate ranile pe care viata le-a adancit atat de tare, astfel ca am ales sa ma intiez in acesta taina minunata numita Reiki. Prin intermediul unui maestru care ii o persoana apropiata mie si care a ales sa ma ajute si sa ma sprijine atunci cand eu nu pot,sa imi deschida ochii cand eu nu accept sa vad clar lucurile si sa ma ajute sa merg in cautarea a ceea ce eu am uitat. Desi atunci a inceput aceasta constientizare, adevaratul test a aparut la 21 de ani cand toate lucrurile din viata mea m-au pus in fata in fata cu persoana de care am fugit in toti acei ani si anume: eu. In acel moment toate lucrurile care mi-au fost cunoscute s-au schimbat, am iesit dintr-o relatie de 7 ani, parintii mei de despartisera, eram primul an la facultate si fiind foarte emotiva de felul meu, pentru mine era capat de lume orice situatie in care trebuie sa ma exprim sau sa fiu examinata, astfel ca ma simteam ca si cum as fi intr-o oala cu presiune care astepta sa explodeze si fiecare moment din viata mea cerea ceva de la mine. Nu stiam exact ce trebuie sa fac, cum sa gestionez toata suferinta pe care o simteam, nu stiam cum sa lipesc bucatile care simteam ca se desprind din interiorul meu, dar existenta mi-a oferit motivele necesare sa continui ceea ce mi-am propus. Sub acea presiune am ales sa fac o transformare radicala, sa omor tot ceea ce a mai ramas neschimbat, sa fiu un exemplu pentru ceilalti, sa ma folosesc de calitatile de care dispun, sa ma maturizez, sa acumulez cunoasterea de care am nevoie pentru a depasi orice emotie care imi apare si sa pot oferi si celorlati din experienta mea. Dar maturizarea nu putea sa aiba loc daca nu invatatam sa ma privesc prin intermediul celorlalti, mai ales prin intermediul celui care a reusit sa ma completeze si care m-a ajutat sa ma recunosc pe mine si sa vad unde trebuie sa lucrez pentru a ma desavarsi.
Toate aceste experiente au fost pietre pentru o temelie pe care am creat-o, insa de aceasta data in folosul celorlalti, Am inteles ca singuri, fara ceilalti nu avem cum sa ajungem la desavarsirea a ceea ce ne-am propus, ca suntem aici pentru ceva mult mai mult decat vedem in acest plan material. Suntem capabili de lucruri marete, dar avem nevoie doar de oamenii care sa creada in noi si care sa ne mai scuture de praf atunci cand ne picam cate un examen. Putem crea lucruri care pentru unii sunt imposibil de inteles, insa pentru cei care au curajul de porni in aceasta calatorie numita viata, cu inima deschisa si cu paharul gol si le permit celorlalti sa ii ajute sa il umple cu experiente de care au nevoie pentru a evolua atunci vor intelege ca imposibil nu este decat un cuvant care nu are nicio valoare fara ca noi sa ii dam importanta. Pentru mine acest drum inseamna viata, iubire neconditionata, intelegere, acceptare,transformare, luciditate, perseverenta, rabdare si cunoastere de sine. Tot ce pot spune este sa nu asteptati momentul potrivit de a face schimbarea in viata voastra, deoarece viata se intampla in timp ce noi credem ca trebuie sa asteptam acea clipa cand totul va fi diferit,insa aceasta nu va veni, iar noi vom tot astepta si vom ajunge in punctul in care va fi prea tarziu. Nu lasati sa treaca viata pe langa voi, pentru ca pierdeti ceea ce este cel mai important adica pe voi insiva si nu pentru asta ati venit. Faceti un pas catre schimbare, iar universul va face 10 spre voi punand la dispozitia voastra o intreaga scena pe care sa va jucati piesa pe care ati ales-o.